… relatii de antrenament …
Am auzit ştiri cum că un matematician ar fi calculat şi ajuns la concluzia că pentru a fi pregătit să întâlneşti partenerul ideal(perechea potrivită) trebuie să ai înainte 12 relaţii. Abia apoi eşti matur emoţional să îţi întâlneşti sufletul pereche. Aşa să fie? Nu cred! Eu aş fi excepţia de la regulă, şi mai ştiu câteva … excepţii. Oricât îmi scormonesc memoria, nu cred că ştiu vreun exemplu care confirmă regula. Bine, nu am pretenţia că am făcut studii sociologice, sau calcule suficiente cât să pot emite reguli. Nici nu prea cred în acest gen de reguli sau statistici. Îmi par mai degrabă o formă de manipulare sau o scuză ieftină a incapacităţii de a persevera, de a lupta pentru relatii.
În modul în care a fost emisă această premiză atât oamenii cât şi sentimetele sunt ceva auxiliar, un fel de rotiţe ajutătore pentru a te pregăti să mergi singur pe bicicleta cu două roţi.
Ce n-a calculat însă respectivul matematician e sufletul investit, rănile provocate. E adevărat că fără efort nu obţinem nimic, dar la fel de adevărt e că unele bagaje le ducem cu noi mai mult decât am vrea sau mai mult decât ştim.
Adevărul e că nimeni nu poate creşte de unul singur, avem nevoie de ceilaţi să ne formăm ca indivizi. Dar la fel de adevărat e că cel mai mare profesor e chiar dragostea, şi aici nu mai e
vorba de numere. (Ce garanţie are cineva că relaţia 13 va merge?! Poate abia la a 14, sau a 20-a un ins devine matur). Ce gol sună un simplu calcul matematic! Pe când, iubind înveţi să te sacrifici, să pui fericirea celuilalt mai presus de a ta, iubind lupţi şi atunci când normalitatea îţi spune să renunţi. Nu cifrele deci, ci capacitatea de a te dărui în iubire te face matur. Nu credeţi?
si eu am citit despre tip. Totusi eu am citit ca e vorba de procent, nu de maturitate, daca cunosti si umbli cu mai multa lume ai mai multe sanse sa intalnesti persoana potrivita pt tine, pe cand daca iesi doar cu 2 oameni, probabilitatea este mai mica 🙂
Aşa e! Respectivul se referea şi la acest aspect social, dar eu nu l-am enunţat aici deoarece îmi pare irelevant. Din 12 relaţii, cât estima dumnealui, se prea poate că 4 dintre persoane să semene între ele. Şi apoi, fiecare îşi alege prietenii în funcţie de sine însuşi. Nimeni nu spune că trebuie să stai închis în mănăstire şi apoi primul întâlnit să fie şi alesul. Însă de la a socializa până la a număra relaţii de genul pentru a da probabilitatea enunţată, e ceva distanţă.
Apoi, “şanse”, să fim serioşi Monciule. E un cuvânt uşor forţat!
de acord cu tine, nu sustin ideea tipului, ziceam doar ideea lui principala. Sansa e intr-adevar putin cam puternic.
e aiurea de tot “sansa”, nu doar “putin cam puternic”! 🙂 sansa, dragii mei, o avem doar de sus, de la Dumnezeu!… hamartia = A RATA TZINTA!… cat nu urmezi Calea Lui – ratezi tzinta, asta e! cat esti 100% al Lui – esti binecuvantat irevocabil – asta e!… 🙂 nimeni altul nu poate acorda “sanse” unei relatii decat numai Dumnezeu!… noi suntem datori sa luptam ca adevarata iubire, curajul, adevarul, frumusetea de caracter si nu numai sa le pastram, si sa fie promovate peste tot… impreuna cu credinciosia (fidelitatea)!… 🙂 serios, matematicianul acela are nevoie de un test “cu raze X” destul de serios in ce priveste moralitatea si standardele pe care le are!… Dumnezeu sa va binecuvinteze, cu multa dragoste si “tinta nimerita” din plin! 🙂 Fiti binecuvantati 🙂
shalom 🙂