Life

“Tot alunec!”

În tabăra de vară a Nataliei, fetița mea de 8 anișori, un băiețel stătea retras și tare necăjit. Învățătorii l-au întrebat de ce e trist.

– Am probleme mari, răspunse copilul. Tot alunec.

Sigur că întâmplarea îmi provoacă de fiecare dată un zâmbet. Dar dincolo nonșalanță, răspunsul ascunde în el mult adevăr, și anume fiecare vârstă are problemele ei specifice. Și la momentul respectiv acestea sunt cât se poate de serioase. Spre exemplu, cu un an înainte, tot în tabără, același băiețel plângea de-o parte. Răspunsul lui a fost diferit:

– Am probleme, toți mă calcă pe șireturi.

Un an i-a fost suficient să învețe să își remedieze problema, dar, așa cum se întâmplă deseori, rezolvarea unei probleme nu garantează că nu vor apărea altele.

Nu putem miza pe absența dificultăților, ar fi o așteptare nerealistă. Certitudinea e, că într-o formă sau alta, ele vor apărea. De la cele mai banale (pierderea cheilor,experimentată recent) până la pierderi mai serioase (a locului de muncă, sau a unor ființe de lângă noi, spre exemplu), vom întâmpina probleme. Unele vor fi consecințe ale alegerilor noastre, altele pur şi simplu nemeritate. Cauza lor nu le determină şi greutatea.

Ceea ce face diferența între înfrânți şi învingători, e modalitatea de a reacționa în fața problemelor. Ne retragem triști de-o parte și așteptăm să treacă? Stăm și ne plângem de milă, ne consumăm fără rost? Căutăm vinovați, vrem îndreptățire? Consolare? Înțelegere sau compasiune? …  În ce mod primindu-le se poate schimba ceva ?!

Problemele TREBUIE rezolvate. Înfruntate. Căutată o modalitate de a le face față, o modalitate de soluţionare, de depăşire a lor. Sigur există. Poate e diferită de cum am planificat-o, poate e diferită de a celorlalți care au avut necazuri similare, dar ieşirea există! E necesar curajul de a ne ridica din poziţia de victimă şi a lua atitudine.

Probabil în timp, vom vedea că lucrurile pentru care poate ne consumăm azi, sunt probleme mici. La întrebarea De ce? primim răspuns uneori când nici nu mai contează. Nicolae Iorga spunea, Viaţa e un drum pe care toţi cad; unii se ridică şi merg mai departe, alţii rămân şi-şi plâng de milă. Ai, deci,  probleme? Ştiind că nu eşti singurul, te îndemn să te ridici, şi să le rezolvi. E pasul necesar spre mâine!

Comments

comments