Din când în când regret toate momentele în care m-am bucurat să am dreptate! Efectiv nu le văd rostul în timp, dacă prețul plătit a fost distanțarea de cei care aveau opinii diferite/greșite. Şi asta face dreptatea uneori, ne separă în două tabere, iar cei ce greșesc rămân la distanță. O distanță “dreaptă”, ne măgulim în orgoliul nostru. Dar, oare așa este cu adevărat?!

Să te știi de partea cea bună a conflictului, poate fi mulțumitor pe moment. Dar momentul e așa de trecător! Iar disputele şi mai ales vorbele zboară, şi ajungem să ne știm dezamăgiți şi să uităm de ce. Să ne vedem solitari fără să fi acționat greșit.

Am înțeles, în timp, că relațiile sunt mai importante decât discuțiile contradictorii și implicit decât a avea dreptate. Şi în fond ce e dreptatea?! În Dex se explică prin faptul de a recunoaște drepturile fiecăruia și de a acorda fiecăruia ceea ce i se cuvine. Şi asta e important, desigur! Dar sunt lucruri mai importante. Să fii bun prețuiește mai mult decât să ai dreptate, împărtășea în pragul vârstei de 60 de ani un cunoscut. Şi câtă dreptate avea!

La polul opus nu se situează greșeala, eroarea nici trădarea, ci bunătatea, înțelegerea şi mai ales iertarea. Acel spirit care nu cere compensații când este nedreptățit ci poate îndura o greșeală.

Nu e greșit să ai dreptate! Nu pledez decât pentru a ne prețui mai mult pe semenii decât orice formă de recunoaștere a eului nostru.

Cum ziceam, din când în când regret că am avut dreptate, şi că am ținut la asta!

Comments

comments