31 de zile: o lună e cât un an întreg
N-ai unde să te ascunzi de timp: el trece oricum. În urma lui nu rămâne însă orice: rămân consecințele alegerilor făcute. Și ele rămân indiferent de vreme.
Ianuarie a fost rece. Mai friguros decât mi-amintesc că ar putea fi. Astfel ar fi putut îngheța orice sentimentalisme care ar face unele drumuri greu de străbătut. Știați că multe piedici ar putea fi depășite mai ușor dacă nu am fi așa de legați unii de alții? De nevoia de aprobare a lor?
Oricum, a trecut deja o lună din noul an. Repede… Rece… Clar ca albul zăpezii.
Suntem tot noi, cu bagaje cu tot: cu gânduri, planuri și așteptări. Putem fi însă oameni care refuză să rămână înghețați de frig sau teamă. Care nu alerg drumul cel mai simplu, sau cel mai confortabil, care analizează si disting fapta de motivație, planul de vis. Oameni care deși le e frig și-n suflet, aleg să iasă din zona de confort, să meargă o milă în plus.
Apune și ziua de 31. La revedere, ianuarie!
Bun (re)găsit blog!
Sursa foto, aici.