6 ani de la nunta noastră, 5 ani ai Raissei, 4 ani de stat acasă cu ele, 3 ai Nataliei în toamnă, 2 fete minunate … ce de cifre! Ce de sărbători, latura festivă a vieţii tinde în august să o acopere pe cea normală. Chiar aşa! Care e normalitatea? Sărbătoarea sau zilele simple uşor cotidiene? Dar oamenii normali? Cred că aceia ce sunt echilibraţi, calmi şi împăcaţi cu alegerile lor, care nu concureză pe nimeni pentru a creşte în importanţă.

Căsnicia mea are 6 ani şi e una normală. O iubesc în naturaleţea ei, cu greu sau uşor, cu alţi prieteni alături sau numai noi doi, dar mereu doi, cu nopţi febrile ale copiilor şi nopţi liniştite şi lungi de somn, cu plimbări în fapt de seară. Iubesc lunile în care primesc buchete de flori fără nici un motiv dar şi lunile în care nu îmi aduce, ador să îi smulg câte-un zâmbet (căci el e fermecător când zâmbeşte)  şi îmi place când îi citesc în ochi că-i sunt dragă. Îmi place ca prin câte-un lucru  mic să  îl văd pe el fericit! Îi plac mult strugurii şi ciocolata Bounty, încerc să nu uit să pun în coş nici una nic alta. Fericirea lui adesea îmi e suficientă. El e singurul care poate cu un zâmbet să aducă linişte. Calmul şi siguranţa lui, puterea  şi priceperea mă fac să mă simt cea mai norocoasă fiinţă din univers, căci el are ochi doar  pentru mine. Apoi cele două daruri perfecte ale noastre,  prinţesele de zi cu zi care compltează ideal o fericire ce exista încă dinainte de a se naşte ele.  Şi siguranţa că indiferent ce va fi, eşti iubit de cel care ţi-e cel mai bun prieten. Aşadar am împlinit în 2 august 6 ani de viaţă fericită în doi, trei şi acum patru. Nu suntem decât o familie fericită şi normală. Normalitatea e bună.

6! Am împlinit 6 ani, încă unul şi-i avem pe toţi cei 7 de acasă ! Iubirea însă nu are vârstă dar cred că niciodată nu l-am iubit mai mult ca acum 🙂

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Xk5qMXXRtiw&hl=en&fs=1&]

Comments

comments