Nu din cauză că nu gândesc analizez ori cataloghez realitatea ci doar pentru că timpul rostirii îmi cam lipsește, mi-am lăsat de izbeliște această platformă virtuală. Am multe hârtii de completat, termene limită de respectat și parcă nici o altă toamnă nu a adus cu ea atâtea roade birocratice. Să fii astăzi profesor înseamnă să fii ”în exercițiul funcțiunii” și când ești la catedră dar și acasă. Dar nu mă plâng, constat numai… în special privind cu jind la timpul liber al soțului meu, domnul inginer, care odată ajuns acasă după eventualele ore suplimentare (plătite și ele) e liber să facă ce vrea. Și culmea, are timp să citească mai mult ca mine, eu trebuie să planific, să evaluez, să întocmesc dosare …
Dar, da, blogul….
Voi încerca să-mi articulez mai des ideile și de-aici. Să vedem ce iese !

Comments

comments