Fiica mea mai mare iubește matematica. Rezolvă cu pasiune problemele obligatorii, pe cele suplimentare, și nu o aud plângându-se când vine vorba de cifre. Deseori însă, își ia un timp aparte să rescrie pentru a înțelege datele problemei. E mometul premergător soluționării. Nicio problemă nu se poate rezolva, matematic vorbind, dacă nu se cunosc și înțeleg datele ei. Dar, simpla cunoaștere a acestora nu rezolvă de la sine nimic. Tot elevul e cel ce trebuie să calculeze, să gândească, să găsească soluții.

Avem probleme fel de fel în fiecare zi, și ne raportăm la ele cum după posibilități. Putem să le ocolim, să le ignorăm, dar ele vor fi tot acolo. Doar soluționându-le le putem depăși. Și pentru aceasta e nevoie să înțelegem exact situația. Avem nevoie înțelegerea datelor. Dar, simpla explicare nu e îndeajuns. Explicațiile nu reprezintă rezolvarea problemelor, nici simplificarea lor. Ele pot într-o oarecare măsură elucida mistere, indica unde ar trebui să fie punctul de start, sau care ar fi metoda cea mai bună de abordare.

Lipsiți de claritatea privirii și de curajul de a acționa, suntem condamnați să ne învârtim între aceleași probleme, până ce ajungem sufocați de ele. Asta fac problemele ignorate: ne sufocă, ne dezarmează până cădem înfrânți. Mă gândesc de câte ori am stat așa, cu problemele lipite de noi, supărați pe cei care ne spuneau de ele, ignorându-le și mințindu-ne că nu le avem. Sau de câte ori ne-am oprit la jumătate de drum: după ce am înțeles situația am crezut că e îndeajuns. Că de acum lucrurile se vor așeza pe făgașul normalității fără un alt efort. Că simpla intenție și buna înțelegere sunt îndeajuns.

Să zicem că ne dăm seama la un moment dat că am naufragiat, că suntem izolați de toți și toate. Putem sta acolo, cu ruinele a ce a fost și să spunem că nu e așa rău, că alții s-au înecat de-a binelea. Sau ne putem recunoaște starea , dar pentru a schimba ceva, nu e îndeajuns să știm unde suntem și să dorim să fim înapoi pe uscat. Până la țărm va trebui fie să înotăm, fie să umblăm pe ape. Sau poate să ne contruim o barcă…

Căci după ce știm, trebuie mereu să facem! 

Sursa foto, aici.

Comments

comments