“Timpul răzvrătit, rupt din mâna lui Dumnezeu, într-o noapte arestase veșnicia. Veșnicia acceptase jocul acesta, doar pentru o clipă… Așa, ca să-i aducă aminte timpului că este trecător.”

Când am terminat cartea Fii demn! am făcut două lucruri: întâi am dat fuga la bibliotecă pentru a împrumuta și alte titluri semnate Dan Puric și apoi am trecut-o pe lista de recomandări.

Sigur că lecturile, la fel ca stilul vestimentar, trebuie să se potrivească sufletului cititorului. Fii demn! ni se potrivește însă tuturor. E un imperativ de care trebuie să ținem seama zi de zi, atât ca națiune cât și ca indivizi. Trebuie să învățăm să trăim cu fruntea sus, fără să ne desconsiderăm și fără să ne vedem a fi mai mult decât suntem, deoarece demnitate nu e totuna cu aerul de superioritate nici cu mândria.  Și mai ales, fără a scoate Divinitatea din ecuația vieții noastre.

Cartea pe care v-o recomand azi prezintă amintiri, povestiri, eseuri și portrete ale oamenilor cu suflet frumos. ”Sufletul frumos n-are datorii de împlinit, ci un alt aer pe care-l respiră.”  Mama și Mămaica, bunica, au în capitolele de început alocate pagini în care scrisul lui Puric aduce a Creangă prin jovialitate și candoare. ”… despre mama n-am amintiri, ci fericiri. Fericiri scăldate într-o lumină de început. (…) În casă aflasem că atât serviciul cât și statul erau doi hoți. Primul îi fura mamei timpul pe care ar fi vrut să mi-l dăruiască mie, al doilea, banii și tinerețea.”

Când ”timpul răzvrătit” vă permite, luați în mână cartea și citiți! Veți vedea singuri cât de greu e să o lăsați din mână înainte de a fi gata.

Comments

comments