investiţii riscante
Investiţiile în oameni sunt cele mai riscante: în cazul în care pierzi prea puţine lucruri se pot recupera total. Dar si daca câştigi, ce ai obţinut nu se poate preţui în nici o monedă! Şi uite-aşa, între extreme fiecare chibzuieşte dacă se merita au ba, cât, cum şi mai ales cui să dea. Şi pentru că, indiferent de perspectiva acestui domeniu, oamenii tot preţioşi sunt, şi nimeni nu poate trăi asemeni unei insule în societate, până la urmă tot să investim ajungem. Atunci cât să fie? şi mai ales, cum? Cererea oricum e mare! Toţi vor timp, atenţie, înţelegere … Şi noi nu?! Multe telefoane de la prieteni încep cu reproşuri de genul de ce nu m-ai sunat,/ răspuns / căutat … Până şi noi înşine iniţiem astfel conversaţiile. Cerere mare pe piaţă aşadar! Şi uite-aşa începe ciclul: investim, riscăm, ne bucurăm, trădăm sau ne simţim trădaţi/ dezamagiţi, ne retragem în cochilie şi jurăm să nu mai ieşim în veci, şi apoi de la capăt… Mă întreb doar de putem zăbovi mai mult sub soarele blând al veseliei, sau de-am putea să mi sărim câte-o etapă. Eu pe moment sunt în ultima, înainte de “capăt” de-o vreme, voi?
propun o analiza a pietii mai aprofundata…descoperirea potentialilor clienti…si relationarea cu ei.
Comunicarea e cheia!:)
de acord cu tine Robi! Numai ca vezi tu, analiza oricat de minutioasa nu poate cuprinde tot, cat despre comunicare, aici da! spui tu ceva! 🙂
Mi se pare deficitar pusa problema. intrebarea nu e daca sa investesti in oameni. Luandu-ne dupa modelul nostru Hristos , raspunsul e unul singur: da, investeste, ajuta, pune umarul, pune o vorba buna, vezi in celalat pe Hristos.
Problema e , ca inca nu avem acea sensibilitatea, acea capacitate afectiva, de a vedea cum, in ce fel sa te apropii de celalalt. Omul are nevoie de un vant duios, noi ii dam furtuna, are nevoie de fermitate, noi suntem blegi. Ce sublim e insa Hristos. Stiind inima tradatoare a omului, ii alege, si le vorbeste pe limba lor.
Momentan, sa ai harul de a sti cum sa vorbesti inimii unui om, mi se pare cea mai mare minune posibila!
Frumos spus, Adela! dar vezi tu, pana si Hristos care investeste sublim in toti la final strange neghina sau i se inapoiza doar talantul investit!…
Eee, dar nici El macar nu stie cand e momentul sa separe neghina de grau.
Atunci, cine suntem noi sa zicem, pana aici, sau mai departe de atata nu? Sa nu obosim !
mda! buna teorie! promit sa ti-o arat in alt anotimp al tau! 🙂
foarte frumoase comentarii, doar ca sunt nevoita sa o contrazic pe Adela intr-o singura afirmatie: El este Singurul care stie exact momentul potrivit pentru orice , este Atotstiutor fara nici o exceptie!
Daca se supara Ade ca am intervenit, imi cer scuze pentru comentariu! Love U all!:)
Din cate stiu eu, doar Dumnezeu stie cand va fi ziua Judecatii, Isus nu stie (asa scrie in Biblie), iar Ade s-a referit la Isus, nu la Dumnezeu.
Daca ma inseala cunostintele, pot fi corectata.