Mini- dialog
( fragment din conversația de adineauri cu fiica mea, Natalia- 4 ani)
– Nati, du-te afară, e vreme frumoasă.
– Da șunt șupărată.
– Serios?! Și pe cine ești supărată?
-Pe tine, mama.
– Pe mine, dar de ce?
– Fiindcă m-ai șertat.
-Dar, Nati, ce era să fac dacă ai bătut-o pe sora ta mai mare?! Dacă faci un lucru bun, primești laude, dacă faci ceva rău, … pedeapsă.
-Da, dar bunătatea e mai mult decât pedeapsa.
(la cererea mea, repetă ce-a spus. O iau în brațe și-o pup, și-i spun)
– Dar bunătatea e mai mare și decât bătaia. Indiferent ce-ți spune Rai nu trebuie s-o bați, da?
– Bine …
– Acum du-te afară să te joci.
– Vreau să stau în casă.
-Hai că ducem pătura în curte și faci un picnic.
-Da la picnic ne trebuie mâncare.
-Îți dau și mâncare, uite duci gustare: două pișcoturi.
– … sau pe toate ?!
-Nu, nu pe toate!
– Atunci stau în casă.
-Dar e soare, surioara ta se joacă de o oră afară.
– Mama, ți-am cules flori fiindcă te iubesc.
– Da și eu te iubesc, Nati.
-Atunci lasă-mă să stau înăuntru și gata!
Greu mai pricepi, Chrina… 🙂
Greu, greu …
Încercam și eu 🙂
păi las-o să stea in casă daca e şupărată :(……. =)