Vreau să plec de aici! Pur şi simplu să plec! Să urc într-o barcă, să îmi plătesc biletul şi să plec. Departe, spre Tars, să zicem. Nu mă tem că va veni vre-o furtună pe drum, iar ideea de a fi inghiţită de chit mi se pare curată aventură. Îl şi invidiez p Iona pentru ea. Nu vreau decât o lume nouă. Cea de aici imi e cunoscută şi fără prea mari posibilităţi de a mă surprinde. Am explorat-o deja în detalii şi am gustat cam tot ce putea avea gust. Ştiu oamenii de pe aici, ştiu şi străzile. Nu mi-e greu să obţin zâmbetul celorlalţi, dar de ce să fac mereu eforturi pentru asta?! Am auzit că prin Tars oamenii zâmbesc în mod automat. Aş căuta acolo un punct 0 de unde să rezidesc tot. Fără rădăcini, fără ramificaţii… vreau un loc nou. Mi-a spus cineva că mai pleacă câte-un vas spre-un Tars sau altul. Am împachetat şi eu, mi-am strâns bănuţii în pumn. Dar portul e gol pentru mine. Chiar aşa?! Nici o corabie spre Tars? Nici azi? Las că tot plec eu odată! N-aveţi decât să nu mă credeţi!

Comments

comments