Știți de ce? Pentru că nu ne pricepem! Pentru că meseria de judecător, după criteriile sociale implică multă pregătire. Iar noi când judecăm, suntem adesea superficiali. Plecăm urechea la un zvon, și gata, dăm sentința. Ce să mai studiem dovezi ?! De audiat, audiem doar martori, ai acuzării desigur. Și le acceptăm toate probele, le luăm în calcul fără umbră de îndoială, dar nu mai audiem ”inculpatul”.  Acesta de multe ori nici nu are idee care-i sunt învinuirile aduse, sau sentința pronunțată. O vede doar aplicându-se, și adesea stă să se întrebe ce-o fi greșit.

Nu judecați!

Știți de ce? Pentru că ceea ce se vede e doar o parte din poveste. Pentru că lucrurile pe care alții le transmit generos mai departe sunt nedrept de subiective. Dincolo de gesturi, stau motivații, dincolo vorbe stă un context pe care cel mai adesea nu îl știm.

Nu judecați nici chiar atunci când vedeți cu ochii voștri sau simțiți pe pe pielea voastră o nedreptate. Dincolo, se află poate o rană care încearcă să rămână ascunsă sub vreo mască. Nu judecați, iubiți! Asta e porunca! Încercați să cunoașteți, fiecare suflet are atâta farmec încât a-l iubi e extrem de simplu.

Iar pentru a iubi, nu mai plecați urechea la tot ce se spune despre un om, pentru că, și dacă nu veți crede, acele lucruri vor rămâne ca punct de reper. Și … cu ce ajută ?

Fix oamenii pe care-i judecăm mai ușor au cea mai mare nevoie de iubire.Nu judecați, iubiți!

Comments

comments