Preţuirea principiilor este tot mai rarã. Şi cum ar putea fi altfel într-o vreme în care scurtãturile sunt cele mai rapide modalitãţi de a ajunge la destinaţie. Astfel, acest set de convingeri, de valori preţuite altcândva devin doar un bagaj ce limiteazã “libertatea”. Trist…
Iar în momentul în care cineva îşi compromite principiile se asteapta în mod inexplicabil la o dozã de recunoştinţã, ca şi cum aceastã trãdare ar fi un favor fãcut altora. Adicã, vezi? Am vândut ceva pentru tine, nu mã face asta demn de mai multã acceptare?!
În mod opus, lumea, deşi ne provoacã şi ne bagatelizeazã adesea la nivel de vorbe convingerile se aşteaptã sã fim de cuvânt, sa traim ce afirmam. Nu mai departe de situaţiile de crizã când nu cel care cautând popularitatea s-a compromis, ci acel care a ramas fidel principiilor sale va primi votul de incredere.
Duplicitatea e tare urâtã şi nu aduce decât beneficii pe termen scurt. Principiile sunt însã preţioase. Pãstreazã tot ce au investit alţii în tine ca pe o moştenire. Nu le vinde. Orice ai putea obţine renunţând la ele sigur nu meritã.

Comments

comments