S-a sfârșit agitația cadourilor, trandafirilor roșii, ursuleților de pluș și mesajelor, uneori destul de kitchoase, de acest sezon. Pentru zece zile cel puțin. Azi e liniște și pe social media și prin locurile unde mai ieri se promova iubirea la promoție. Chiar așa: prea mulți trandafiri și prea puțină iubire! Prea multe obiecte și prea puține vorbe. Prea sărace, și ele deși uneori și vorbele sunt cam multe puse în balanță cu faptele.

Dincolo de prețul concret al acestor zile, iubirea e neprețuită. Rară și atât de săracă încât nu greșesc spunând că trebuie să ne deprindem iar cu arta ei. E nevoie să-nvățăm a iubi: cu sinceritate, credincioșie, dăruire și discreție. Să iubim în fiecare zi și să arătăm acest lucru prin vorbele și faptele noastre. Trebuie să-nvățăm să iertăm, să nu renunțăm, să nu uităm lucrurile pe care le-am îndrăgit la începutul acela idilic. Să nu ne obișnuim cu ele, să nu le considerăm normale. Să ne redefinim romantismul și să nu-l considerăm depășit.

Iubirea adevărată nu e un eveniment, ea e reală nu doar de ocazii ci în viața de fiecare zi. În toate aspectele ei: de la gestul simplu, cotidian, la gestul măreț de renunțare la propriul eu, căutând ce îi e mai bine celuilalt. Și asta fără a cere lumina reflectorului ca martoră, pur și simplu de dragul celuilalt. Iubirea e un mod de a trăi, efectiv.

Să iubești înseamnă să fii altruist și să dai: să oferi atenție, timp, vorbe bune, flori, daruri… Cu ocazie și fără. Nu e greșit să sărbătorești Ziua îndrăgostiților, e prea puțin să ai parte de sărbătoare doar atunci. Iubirea e dincolo de sentiment, e latura noastră veșnică. Putem iubi doar pentru că am fost iubiți întâi.

Și dacă aceste lucruri lipsesc, atunci buchetul de flori, cutia de ciocolată, felicitarea și cina de la restaurant au fost doar romantism comercial. Ceva ce a făcut profit pentru unii, cei care au speculat nevoia noastră de grandios, de obiecte care să vorbească în locul tăcerilor.

Sursa foto, aici.

Comments

comments