Timpul nu rezolvă nimic!
– Mai dă-mi te rog cinci minute! îmi cere dimineața copilul cel mic, necăjit de ora de trezire. Și pe acelea le simte ca fiind cele mai odihnitoare din întregul somn, că are cumva impresia că le-a furat nopții.
Ne uităm la ceas deseori pe parcursul zilei, uneori credem că ne descurcăm bine, alteori ne întristăm că suntem în contratimp. Și atunci, fie căutăm să-l îmblânzim, fie îl sfidăm ignorându-i ritmul.
Dincolo de confruntarea zilnică cu el, îi lăsăm uneori teme de casă. Îl lăsăm pe el să ne rezolve problemele care suntem prea lași să le înfruntăm singuri. Așteptăm să treacă, să ne aducă vindecare pentru unele răni, sau pur și simplu îl punem între noi și ceilalți, ca scut și distanță până se vor maturiza fie ei, fie noi. Îl credem deci magic.
Adevărul e că timpul nu rezolvă nimic. Simpla lui trecere nu ne vindecă, nu ne maturizează, nu ne rezolvă problemele. Ce se întâmplă într-o anumită perioadă de timp contează, nu trecerea timpului în sine. Timpul nu ne face mai buni, nici nu ne ajută să înțelegem mai bine. Acțiunile intreprinse pe parcursul lui fac diferența.
– Mai ia cinci minute, dacă vrei. Fă ceva util cu ele!
Sursa foto, aici.