De toate

Vina si vinovatii

Nici nu stiu de ce e asa de greu de stabilit un raport de echilibru intre sentimentele de vinovatie, aruncarea vinei asupra altora si acceptarea situatiei asa cum este. Cert e insa faptul ca in momentul in care se gaseste un “ţap ispãşitor” orice situatie conflictuala pare a se ameliora. De parca stabilirea vinovatului schimba ceva… Se schimba doar perceptia de sine. Parca faci fata mai usor situatiei cand stii ca nu tu ai creat-o, parca o intelegi mai bine cand nu esti autor. Si asta doar pentru ca, indiferent ce spui in afara, vina apasa din greu fiecare constiinta.
Vinovatul… Un biet om ce a gresit, cu sau fara voie, provocat sau nu, a spus ceva ce a declansat conflictul. Si, cu ce este el ajutat daca i se reaminteste mereu vina ce-o poarta? Desigur, pasul urmator e sa accepte si apoi sa rezolve ce e de rezolvat. Dar nu oricum, nu din resemnare ci din convingere si cu increderea ca astfel creeaza o punte pentru mai bine.
Sentimentul de vinovatie conservat prea mult naste complexe de inferioritate, si de aici se complica tot. De aceea, ma gandesc ce bine e sa ierti si sa fii iertat, stiti asa cum spune rugaciunea, “precum iertam si noi gresitilor nostri” vorba lui Isus, “de saptezeci de ori cate sapte”.
Prea multi vinovati, prea multa vina, prea putina iertare …

Comments

comments