Altfel spus, oamenii care trăiesc pe spinarea altora, sau şi mai direct profitorii. Personal e categoria ce o displac la maxim. Ca povară, spectrul în
(joacă, râs, îi declar: ) – Vai dulce eşti! Cred că o să te mănânc! – Cum să mă mănânci, că tu nu eşti lupul
(în tabără) – Raissa, nu mai sta pe muşuroi că te mănâncă furnicile! – Mama, furnicile au gură mică şi nu pot să mă mănânce!
_ Ce faci Raissa? – Da, uite mănânc pâinea asta şi aştept să crească Nati mare.
Ploua mărunt şi praful de pe stradă se transorma într-un noroi cu miros de primăvară. Dar era şi cald. Nu se grăbea nicărieri, liniştea ei
Mă laud cu o sănătate de fier. Mare binecuvântare. Prima injecţie de care îmi aduc aminte ( în afară de necesarele vaccinuri ) am luat-o
Citat a la Nati… înseamnă Of-of , măi-măi. E desigur o vorbă pe care a auzit-o la noi, cei mari şi pe care şi-a însuşit-o aşa
Mi-e tare draga poza asta! Mi-s dragi fetiţele din ea, povestea prieteniei lor, simplitatea şi naturaleţea…. Ele ? Două scumpe! Damaris e din grupa mea,
“terenul” de joaca in asfintit Zona Beliş drum de munte senin lacul Beliş casuţa unde am dormit seara pe poduleţ flori de câmp foc de
Nevoia de o regenerare, de pauză, de o gură de aer curat şi tare de munte sau de aer sărat de mare… Visul la vacanţă…
