Ca nişte pagini dintr-o carte de colorat mi-s zilele. Şabloane în forme clare, dar fără atitudine aşteaptă mâna mea de artist să le nuanţeze. Să
E derutantă ceaţa. Nu schimbă contextul câtuşi de puţin, doar te împiedică să vezi limpede. Nu mai ştii cât de aproape e primul pom, dacă
Da el, prietenul copilăriei mele; montat de comunişti în curtea cealaltă(n-am înţeles niciodată de ce noi eram privaţi de piese de agrement… tot ce se
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=s2aSDbFLcAI&hl=en&fs=1]
Nu azi! Stai tu cu ea ameninţător în mână Hai să te vezi, hai să te vezi îmi strigi! De ce insişti să mă privesc?
Sunt puţini aceia care nu trebuie să lupte pentu nimic, de fapt eu nu cunosc pe nimeni scutit de război. Fiecare îşi are “Goliaţii”, “praştiile”
Vreau să plec de aici! Pur şi simplu să plec! Să urc într-o barcă, să îmi plătesc biletul şi să plec. Departe, spre Tars, să
Dacă am avea ochelari speciali, cam ca şi cei făcuţi pentru a vedea eclipsa, şi ne-am uita astfel la ceilalţi am observa că nimeni nu e
Cel mai trist vânzător pe care-l ştiu eşti tu. Vinzi şi tot nu ai! Preţul ţi-e prea mic pentru nepreţuirea sufletului. Pe străzile cu
Ploua mărunt şi praful de pe stradă se transorma într-un noroi cu miros de primăvară. Dar era şi cald. Nu se grăbea nicărieri, liniştea ei
View More