– Ce bine că mi-a rămas umbra…. Așa când bate soarele îmi amintesc cum arat, că de când mi-am pierdut oglinda nu mai știu nimic
Weekend, ceasul tace în zori şi mai zãbovesc în lumea lui Moş Ene ştiind ca desi pare inofensiv, timpul tot nu poate fi tradat. Azi
Nici nu stiu de ce e asa de greu de stabilit un raport de echilibru intre sentimentele de vinovatie, aruncarea vinei asupra altora si acceptarea
Mă gândesc la alfabetul meu care a rămas după A(zi), B(eni), C(onsecvență) și D(umnezeu) uitat pe-un raft din gândurile anului trecut. Îl iau acum gata
Fetele ”asamblate” de culcare, becul stins, eu dincoace, în surdină o melodie lentă. Rai se tot foiește. Știu ce e. E un gând ce nu-i
Cât îi apreciez pe cei care înainte de a se aventura în vreun lucru, fie el mare fie mic îşi pun de o parte un
Asta fac acum elevii mei, işi adunã gândurile şi scriu. Şi sunt cuminţi şi aşa de liniştiţi de ţi-e mai mare dragul. Clipe bune… Nu-mi
Greșim în momentul în care ne fixăm așteptări irealizabile. Nu e normal apoi să fim dezamăgiți ?! Cine poate transforma imposibilul în fapt?! Sau confundăm planul
Hai că mai socotesc, deși profesia și structura sufletească mă determină să creez rime, din când în când trebuie să mă opresc și să calculez.
O rază de soare, un zâmbet, o vorbă bună rostită, o alta scrisă, o mână ce mă ține, un umăr pe care mă plec, câțiva
View More